Când rândunelele au împrăștiat semințe de fenicul peste Grădina de Vest a Fermei Beanacre, proprietarul și grădinarul Gerard Pampalone ar fi putut să îndepărteze botanica intercalată. În schimb, a lăsat-o; feniculul umple acum frumos marginile formale. Pampalone era un grădinar începător când el și soția sa, Arlene Carpenter, au cumpărat această proprietate din comitatul Fairfield în 1995. I-au trebuit trei ani pentru a curăța pământul neglijat (păstrarea irisilor și bujorii moștenire) și un deceniu pentru ca planurile sale de grădină să se realizeze. Educația sa în grădinărit auto-ghidată a inclus șapte tururi de grădină prin Europa, unde a învățat că structura este cheia. „Trebuie să ai oasele”, explică el. Urmează flori — cu sau fără intervenție din partea faunei locale. „Cedează controlul Mamei Natură”, ne sfătuiește Pampalone. „Veți fi plăcut surprins de ceea ce va face.”
Poza de mai sus.
Parcela de jumătate de acru atinge vârful în mijlocul verii, mai târziu decât majoritatea grădinilor. Peste plante perene, cum ar fi baptisia, clematis și păstârnac sălbatic, Pampalone întinde aproximativ 400 de plante anuale pe care le crește din semințe.
Patru obeliscuri, după cele de la grădina lui Claude Monet din Franța, oferă loc pentru glorii de dimineață și pentru cățărare clematide.
Un cvartet de hortensii Limelight ancorează această zonă, pe care designerul local de grădină Paul Winsor a ajutat-o să o conceapă.
Hambarul se află dincolo de un pat de floarea soarelui false iubitoare de soare, conflore galbene și roz, rudbeckias și zinnias.
Plantată în urmă cu 20 de ani, o glicine japoneză cu levănțică și smântână urcă pe pergola, înflorind în fiecare mai. Plantele cu ferestre sunt actualizate sezonier.
Vedeți o altă grădină din comitatul Fairfield, Connecticut, care se bazează pe o geometrie curată și formală, dar cu rezultate uimitor de diferite.
Citit