Selectăm în mod independent aceste produse - dacă cumpărați de la unul dintre linkurile noastre, putem câștiga un comision.
Cu toții ne dorim să fim confortabili și pare o presupunere corectă că oamenii din trecut au dorit același lucru. Dar unii istorici culturali recente pictează o imagine diferită, susținând că nu este nimic natural în acest sens.
Oamenii au anumite nevoi biologice, iar locuințele au fost mult timp construite și amenajate în funcție de aceste nevoi. Dar, potrivit mai multor istorici, secolul al XVIII-lea a marcat un moment de cotitură definitiv în istoria confortului, când, în spusele istoricului Daniel Roche, „O secțiune din ce în ce mai mare a populației a început să acorde o greutate mai mare confortului”, iar „nevoile elementare au devenit mijloace de perfecționare”. John Crowley, „Confort fizic - satisfacție conștientă de sine cu relația dintre corpul unuia și imediatul său mediul fizic - a fost un aspect inovator al culturii anglo-americane, unul care trebuia predat și învățat."
Deci, cum a avut loc această schimbare? Narațiunea de bază se întâmplă așa: datorită extinderii investițiilor, industriei și comerțului în secolul al XVIII-lea, în Europa a fost creată o nouă clasă de mijloc. Anterior, statutul social al unuia a fost determinat de la naștere - unul a fost nobil prin sânge sau prin serviciul exemplar regele - dar lucrurile au început să se schimbe în secolul al XVIII-lea și averea a devenit mult mai mult socială determinant. Acum exista un grup de oameni cu mai mulți bani la dispoziție și cultura comercială, care era încă la început, a înflorit. Produsele noi s-au decupat, încercând să atragă atenția acestor noi consumatori și s-au confruntat cu o nouă lume aleasă. Acolo unde un stil de scaun ar fi fost disponibil pentru ei înainte, ei se confruntau acum cu douăzeci de stiluri și unde se putea anterior, au avut acces în principal la produsele locale, transportul îmbunătățit și conexiunile coloniale extinse au făcut o varietate de produse recent disponibil.
Pe măsură ce s-a născut această nouă clasă de consumatori, filozofii și comentatorii sociali și-au evitat frustrările la lux, afirmând că este un agent al corupției morale. „Comerț soft” (comerțul doux), cum a fost numit, i-a înmuiat pe bărbații care au participat la ea, făcându-i slabi, efeminați și mai mult ca o aristocrație din ce în ce mai inutilă. „Necesitatea”, pe de altă parte, era tărâmul sărăciei și al sărăcienilor, al țăranilor care trăiau pe pâine neagră și aveau prea puțin acces la frumuseți. „Confort”, termen care anterior însemna „ajutor” sau „mângâiere” (ca atunci când se mângâie prietenul unuia), acum a intrat în vogă ca un termen care locuia într-un teren de mijloc între luxul și necesitatea, conotând o formă de consum care a sporit ușurința vieții unuia fără a-l arunca pe unul în pericolul moral pe care îl reprezintă mai luxosul său omologii.
Potrivit lui John Crowley, confortul a jucat un rol cheie în dezvoltarea drepturilor omului, făcând parte din reformele din secolul al XVIII-lea care au solicitat încetarea sclaviei și reforme pentru săraci. Confortul, odată privilegiul puținilor care și-au putut permite, s-a naturalizat ca o nouă formă de necesitate. În cuvintele lui Crowley, „În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, idealul de confort fizic avea suficient ideologic forța umanitarilor să o incorporeze în apelurile lor pentru justiție socială față de săraci, încarcerați și înrobit.“
Și recent, îndrăgitul istoric popular Bill Bryson a investigat modalitățile în care concepțiile noastre despre confort, pe care le considerăm de la sine drept ceva private și individuale, derivă de fapt dintr-o confluență de factori precum colonialismul, tehnologia și ştiinţă.
Evident, aceasta este doar narațiunea pentru culturile occidentale, dar aș fi intrigat să văd dacă există o narațiune similară pentru alte părți ale lumii. Pentru mine, această literatură oferă o perspectivă interesantă asupra tipurilor de valori pe care le asumăm. Când cumpăr o canapea, caut ceva confortabil și nu mă opresc foarte rar să consider că această considerație în sine este reflectată de secole de dezbatere și inovație.